Friend's Forever And Ever
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.


Our secret place
 
AcasaGalerieUltimele imaginiCăutareÎnregistrareConectare

 

 Pace temporară* (coloana sonoră de Leonard Cohen)

In jos 
AutorMesaj
Famera
Admin
Famera


Numarul mesajelor : 495
Data de inscriere : 16/07/2009
Varsta : 40
Localizare : Iasi

Pace temporară* (coloana sonoră de Leonard Cohen) Empty
07092009
MesajPace temporară* (coloana sonoră de Leonard Cohen)

Mihaela Iancu
03.09.2009


Sunetul cheilor de la apartament se auzi ca o picătură de apă într-o baltă stătută din peşteră. În urechile lui urcă un ecou pentru fiecare mişcare. Simţi o ezitare în balansul picioarelor şi nu, nu era de la întuneric. Era un soi de viermuială care îl pişca pe dinăuntru. Încercă să facă totul cu încetinitorul, să nu perturbe aşezarea universului care se poziţionase acum perfect, în afara casei lui. Opri aici acest gînd de teamă să nu-l analizeze prea mult. Nu îi lăsă mîna să cadă. Atingerea ei era probabil singura variabilă care îi scăpa de sub control în povestea asta, şi cea mai importantă. Aşa că o strînse mai tare. Apucase să-şi spună că e aproape în regulă dacă nu poate vorbi atîta vreme cît are grijă să nu îi dea drumul sub nicio formă. Ce bine că era întuneric, că erau deja de un minut în faţa uşii lui, că nu reuşea să nimerească broasca, că îi simţea parfumul cum se lipea de el ca un al doilea rînd de piele. Deschise şi în loc să apese pe clanţă, se întoarse brusc, o găsi cu ambele mîini şi îşi culcă faţa în părul ei lung şi nisipos. Era noapte şi era la început.


***
Îşi ridică faţa somnoroasă de pe pernă, pipăi patul, se uită la ceasul telefonului mobil şi realiză că a pierdut încă o oră undeva la graniţa dintre trîndăvia supremă, gratuită şi mustrarea conştiinţei. Din curtea firmei de vizavi de bloc se auzeau deja nenorocitele de pickhammere. Îşi lăsă mîinile să atîrne, îşi simţi gîtul prea subţire pentru un cap atît de mare, corpul greu, lipsit de vlagă, picioarele două paie şi coloana o tijă metalică, îndoită şi ruginită. Dimineţile sunt istovitoare. Poate că oamenii se odihnesc noaptea, dar ea, în vis, e mai muncită decît un sclav. Cînd începe să i se facă frig şi somn, stinge lumina, se întoarce într-o parte, culcă mîna dreaptă sub ea, iar pe stînga o lungeşte pe perna goală de lîngă şi se bucură de senzaţia rece pe care i-o lasă la atingere. Simte nevoia să aibă tălpile acoperite mereu şi să nu-i fugă cearceaful de sub corp. Trage pătura, ridică uşor trunchiul şi o ghemuieşte puţin sub ea aşa încît să-i cuprindă spatele perfect, ca un zid de apărare. Se foieşte de cîteva ori pînă trupul i se lipeşte perfect de pat, apoi coboară în mina viselor.


***
Ochii îl ardeau şi de aceea îi uda cînd şi cînd. Avea grijă să nu scape nici o picătură sărată în jur, strîngea apa în el şi suporta tăcut nodul din gît. În gură simţea un gust de lînă, îi venea să scuipe şi nu putea. Din lateral bătea un reflector ce îi lumina faţa mult prea tînără pentru anii pe care îi avea. Era muzică, aceeaşi muzică pe care nu reuşise să pună nimic din viaţa lui. Aceeaşi de anul trecut. În scobitura din piept stătea ea, aceeaşi ea, împăturită ca un evantai, fluturînd leneş cîte o buclă în dreapta şi în stînga. Era puţină şi numai bună de rănit. El îi culegea cîte un fir de păr, iar ea îşi găsise scăparea perfectă în golul de sub bărbia lui. O simţea bătînd şi cu fiecare beat devenea tot mai bătrîn.

Şi iarăşi muzică, aceeaşi muzică pe care începuse atîtea poveşti fără să ducă vreuna pînă la capăt. La unele renunţase el, altele îl părăsiseră pur şi simplu. Era puţin obosit, trist şi nehotărît. Privi mulţimea de oameni din faţa lui şi atunci, un gînd salvator i se aruncă de-a curmezişul tuturor temerilor. Dacă exista, dacă erau din acelaşi colţ de lume, ea trebuia să fie undeva în miile de oameni din faţă. Erau împreună şi ascultau aceeaşi muzică pe care odată vor pune cîteva nopţi din vieţile lor. Dar unde? Şi ce făcea acum? Era singură? Îl căuta cum făcea şi el sau îi era bine acolo? Începu să-şi rotească ochii în jur, s-o ghicească, să-i întîlnească privirea care să-i ceară să o scape din braţele în care se culcase. Ce gînd liniştitor! Ea era acolo. Şi el la fel. Iar peste zile, sau luni, sau ani, cînd se vor întîlni au să-şi povestească în ce colţ erau, la ce se gîndeau, ce vedeau pe scenă sau îşi vor aminti de acelaşi bis, aceeaşi plecăciune a pălăriei şi aceeaşi poezie poate. Era prima lor amintire împreună, cu ei doi, separaţi. I se strecură în inima un soi de pace temporară. O linişte imensă i se scurse în fiecare celulă, fire reci îi jucau pe spate şi se simţi, prima oară după atîta timp, în siguranţă. Văzu marea şi se pierdu în valuri. Ea, cea din braţele lui de azi, îi atinse mîna şi i-o puse pe pieptul ei să audă trecerea timpului. Îl sărută lung ca să uite şi îi spuse că îl iubeşte.


***
Ţigara fumega de treizeci de secunde, cînta de două ore şi avea să plece în cel mult o oră jumătate. Se legăna în faţă şi în spate ca o frunză verde care s-ar fi vrut liberă iar acum era înecată într-o furtună din pahar. Ploua mărunt şi des din nori compacţi, albi şi cenuşii. Îşi proteja ţigara şi îşi poruncea să privească înainte, nu în lateral. Văzuse sărutul lor lung. Călcă ţigara cu piciorul, închise ochii acolo şi se trezi aici. Visul ajunsese la sfîrşit.


*) Exerciţiu de imaginaţie cu ochii la mulţimea din jurul meu şi urechile către Leonard Cohen, într-o noapte de septembrie 2009.
Sus In jos
http://the-best.secretsstories.net
Distribuie acest articol pe: reddit

Pace temporară* (coloana sonoră de Leonard Cohen) :: Comentarii

Niciun comentariu.
 

Pace temporară* (coloana sonoră de Leonard Cohen)

Sus 

Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Friend's Forever And Ever :: Blog-
Mergi direct la: